Ce insemna Parkour
Parkour (prescurtat PK) este o disciplină care te ajută să treci peste orice obstacol prin găsirea celui mai eficient și mai rapid mod de a ajunge din punctul A în punctul B folosind doar mijloacele propriului corp.Practicanții acestei discipline se numesc traceur-i. Antrenamentul acestora include elemente din spațiul cotidian (artificial sau natural) cum ar fi balustrade, copaci, clădiri etc. Ei consideră acest gen de antrenament un mod de eliberare din constrângerile impuse de alte sporturi standardizate cât și unul de depășire a limitărilor autoinduse.
Privire de ansamblu
Parkour este o disciplină fizică inspirată de mișcarea corpului omenesc. Se concentrează pe mișcarea eficientă, neîntreruptă înainte, peste, pe sub, în jurul și prin obstacole (atât naturale cât și artificiale) într-un anume mediu înconjurător. Astfel de mișcare poate apărea sub formă de fugă, sărituri, cățărări și tehnici mai complexe. Scopul parkour-ului este ca practicantul să-și adapteze mișcarea la orice obstacol din calea sa.Unii oameni găsesc multe similarități între parkour și cascadoriile și tehnicile celebrului actor și practicant de arte marțiale Jackie Chan. Totuși, alții privesc parkour-ul ca pe o artă asemănătoare dansului: o formă de a materializa mișcarea corpului omenesc în cea mai frumoasă formă a sa. Parkour este adesea legat de ideea de libertate, în forma abilității de a depăși aspecte din preajma ta care tind să limiteze, de exemplu balustrade, grilaje, rampe, scări sau pereți, cuprizând libertatea la un nivel non-fizic deasemenea.Acest parkour este considerat de uni indivizi ca un sport insa este o arta a vieti de zi cu zi care reiese doar prin faptul ca nu exista competie pentru ca fiecare traceu are stilul sau!
Istoria Parkourului
Antrenamentul este inspirat din "L'éducation Physique Virile Et Morale Par La Méthode Naturelle" (metoda naturală de educație fizică și morală) cunoscută și sub denumirea de Hebertisme, concepută de Georges Hébert (1875-1957), fost ofițer naval care în călătoriile sale în Africa a fost uimit de abilitățile fizice ale populației indigene: „Corpurile lor erau splendide, flexibile, sprintene, agile, rezistente și cu toate astea nu aveau un alt antrenor în gimnastică decât viața lor în natură.“ G. Hébert
Această metodă naturală consta original în construirea unor trasee cu obstacole, parcours du combattant, în care, pe lângă mișcările specifice parkour de astăzi, se regăseau și probe de înot, de ridicare de obiecte grele, de aruncare a unor obiecte, cvadrupedie și de luptă corp la corp cu un partener. Spre deosebire de parkour, în "metoda naturala", toate exercițiile sunt executate fără încălțăminte iar scopul metodei este acela de a crea indivizi puternici atât fizic cât și psihic, moral: "etre fort pour etre utile" (puternic ca să ajuți) și "etre et durer" (A fi si a exista) fiind motto-urile practicanților. Acest gen de trasee inspirate din metoda naturală se regăsesc și astăzi în incintele militare din toată lumea.
Cel care a preluat și a adaptat metoda naturală a fost David Belle (n. 29 aprilie 1973), inspirat de tatăl său, Raymond Belle (1939 - 1999), fost militar în Vietnam recunoscut pentru faptele sale de eroism în cadrul "sapeurs-pompiers" - pompierii militari din Paris. David Belle a părăsit școala la 15 ani și s-a dedicat în totalitate dezvoltării artei sale, Le Parkour. Pe acest drum l-au urmat mai multe persoane printre care și grupul Yamakasi, Jerome Ben Aoues, Sebastien Foucan, Les Tracers ș.a.
În urma popularizării disciplinei, mai ales prin documentarul Jump London, urmat apoi de Jump Britain, diferite ramuri bazate pe latura fizică a parkour au apărut, înclinate mai degrabă spre mișcări spectaculoase. Aceste discipline sunt: 3run, free-running, etc. Altele bazate pe aceleași principii au fost aduse în actualitate: yamakasi, multilevelmoves, tricking, street stunts.
In Romania, parkour se practica de putin timp, pe cand in tari ca Anglia sau Franta este un fenomen vizibil inca de prin anii '80. Parintele parkourului este David Belle, un francez in varsta de 38 de ani, profesor de educatie fizica, cascador si actor. Experienta sa militara si atletismul, alpinismul, gimnastica si artele martiale practicate de foarte tanar au contribuit ca elemente de baza ale disciplinei pe care a fundamentat-o. Parkour este o disciplina fizica inspirata de miscarea corpului omenesc. Se concentreaza pe miscarea eficienta si neintrerupta inainte, peste, pe sub, in jurul si prin obstacole, intr-un anumit mediu inconjurator. Miscarea poate fi sub forma de fuga, sarituri, catarari si tehnici mai complexe. Scopul principal al parkour-ului este acela ca practicantul sa-si adapteze miscarea si fizicul la orice obstacol din calea sa.
Practicarea acestui sport nu implica echipamente prea complexe: o pereche de pantofi sport cu o talpa cu aderenta buna si destul de groasa pentru a absorbi socurile, iar in rest - haine lejere, care sa nu jeneze miscarile; majoritatea practica parkour "la bustul gol". Initial, acest sport era desfasurat strict in parcuri si in zone impadurite, dar freerun-ul a imprimat acestei manifestari o plaja mai larga de locuri adecvate - de exemplu, intregul oras. Acesta este si unul dintre motivele popularitatii parkourului: nu este deloc pretentios in privinta echimapentului si a terenului. In ceea ce priveste abilitatile fizice, acestea sunt cu certitudine un "dar" ce nu poate lipsi din dotarea unui traceur. Sunt necesare antrenamente si repetari nenumarate ale unor miscari, o conditie fizica perfecta, articulatii flexibile si puternice. adica forta si mobilitate. In filme precum Yamakashi sau District 13, dar si in filmari neregizate de pe Youtube, se pot observa performantele incredibile la care ajung cei mai dotati sportivi din parkour. Este vorba despre cele mai extreme cascadorii, de la salturi in gol, pe distante de pana la 10-15 metri, pana la sarituri intre cladiri, escaladari de blocuri si alte manevre ce amintesc, mai degraba, de zbor si imponderabilitate.
In Bucuresti, spre exemplu, pe la orele pranzului, pot fi observati tineri, cu varste intre 12 si maximum 18 ani, care exerseaza, in zona Teatrului National, diferite miscari si procedee de parkour, uneori stangaci, alteori cu destul succes. Nu se stiu inca prea multe despre practicanti profesionisti la noi in tara, insa fenomenul prinde contur, iar doritori entuziasti si capabili exista. Poate daca s-ar infiinta o scoala si acesti tineri nu ar mai presta "dupa ureche", sansele de... performanta ar putea creste. Sau, dimpotriva, asta ar treansforma parkour-ul intr-un sport conventional si l-ar ingradi?
Totusi, chiar daca parkour este sportul de capatai al strazilor, nu inseamna ca el nu poate fi egalat ori chiar surclasat in materie de prin inovatie si senzatii. Ceva despre care precis foarte putini stiu si pe care o mana de oameni, probabil, au avut norocul sa il incerce, este sportul urban denumit Extreme Street Rollerblading. Cu foarte multa indulgenta, se poate spune ca este un sport extrem derivat din mersul pe role, insa la o dimensiune de necuprins raportat cu acesta. In cuvinte, nu este mult de spus, dar senzatia practicarii este, cu siguranta, de nedescris. Practic, este vorba de un echipament ce consta intr-un costum de tip body, asemanator celor din neopren ale scafandrilor, intarit asemenea "armurilor" de motociclisti; costumul imbraca integral corpul si este dotat cu pana la 31 de roti si rotite dispuse peste tot pe suprafata sa. Acest costum ii permite celui care il imbraca si, desigur, este un bun atlet si cascador, sa se deplaseze pe asfalt cu viteze de pana la 80 de kilometri pe ora, atat in picioare, cat si culcat in diferite pozitii, cu fata in jos sau pe spate. E un sport experimental si aproape utopic, la care numai cativa norocosi nebuni au ocazia sa acceada. Cine stie daca aceste costume vor ajunge vreodata la indemana publicului larg si daca vor putea fi vreodata utilizate in deplina siguranta?
Sporturile urbane
Nu sunt priviti ca niste sportivi, nu fac performanta - cel putin nu dupa rigorile conventionale - si nu primesc medalii. Cu toate acestea, unii dintre ei s-ar putea masura, probabil, in agilitate, dibacie, curaj si disciplina cu marii atleti si campioni sportivi ai lumii.
Este vorba despre practicantii indrazneti si rebeli ai sporturilor urbane, acei copii si tineri cu adevarat liberi din orasele moderne, care reusesc sa sfarame lanturile conventiei si ale inregimentarii, prin sfidarea normelor citadine si, uneori, a legilor fizice. Sporturile urbane au puterea sa transforme chiar si cea mai tehnologizata si controlata urbe intr-un teren de joaca urias pentru spiritele libere si indraznete. Unele dintre aceste sporturi sunt cuminti si la indemana oricarui copil staruitor, in timp ce altele vizeaza irealul.Patru roti
Intre cele mai accesibile sporturi urbane, care au, de altfel, zeci de milioane de adepti si practicanti in toata lumea, se numara skating-ul si rolling-ul. Dupa cum o spun si numele lor, aceste sporturi presupun deplasarea cu ajutorul unui skateboard sau al unei perechi de role. Echipamentele pot fi intrebuintate, la randul lor, pe niveluri de dificultate. Daca cei mai multi practicanti se multumesc sa iasa la o plimbare relaxanta pe aleile si trotuarele oraselor, stand pe o placa de skate sau purtand rolele in picioare si riscand sa se accidenteze doar din princina neatentiei, exista si acei utilizatori - ai acelorasi echipamente -, care transforma totul intr-o aventura spectaculoasa.
Uneori fete, dar mai ales baieti, virtuozii skateboarderi si rolleri se angajeaza in exhibitii uluitoare, executate fie cu ajutorul unor scari si balustrade ale parcurilor si cladirilor, fie "asistati" de ceea ce ei numesc "half-pipe", o structura asemanatoare unei bolte rasturnate, de obicei din lemn, asezata pe sol si a carei forma permite executarea unor miscari extreme: salturi, rasuciri in aer, uneori si la 720 de grade, contorsionari si, nu in ultimul rand, accidente. Destul de frecvent in Statele Unite si in tarile occidentale, mai rar la noi, dar nelipsind totusi cu desavarsire, se organizeaza competitii serioase pentru acesti sportivi... altfel, care au, uneori, mize consistente in bani si echipamente. Rolele si skateboard-urile sunt adecvate asfaltului, barelor, treptelor, bancilor, in general unei suite de elemente tipic urbane.
Doua-trei
In aceeasi categorie, cu practicanti atat domestici si amatori, cat si profesionisti si extremi, intra si ciclismul. Si el este, cel mai adesea, practicat in limitele normalitatii, pentru plimbari, dar, uneori, se ajunge si la excentricitati motrice, pe diferite bucati de constructii si betoane, facand sa para ca expertul implicat in actiunea respectiva este din alta lume. "Trick"-urile cu bicicleta sunt, poate, cele mai spectaculoase si cele mai demne de admiratie, deoarece, spre deosebire de skateboard si role, este vorba despre un obiect mult mai mare si mai greu, a carui manuire implica atat mainile, cat si picioarele si a carui manevrare gresita poate duce la accidentari dintre cele mai grave.
Derivand din skateboarding, rollerblading si ciclism, au inceput sa apara mai multe activitati sportive urbane ce au ca element principal un dispozitiv ci care te deplasezi. Intre acestea, cele mai populare, in alte tari, au la baza gama de carucioare cu 3 roti KMX, cu care se pot face multe miscari spectaculoase la nivelul solului, si modelele de tricicleta Tornado, Typhoon, Triker s3, Rocker, Viper, Turbo Twist si Zig Zag, toate destinate "stunt"-urilor urbane. Apoi, in categoria "sarituri", exista batul cu arc Flyar, cataligele Flyjumpers si pantofii Rolies, Airkikcks si Kickaroos, de natura sa propulseze individul care le foloseste la peste un metru in inaltime si pana la mai multi metri pe orizontala.
